joi, noiembrie 19

part 5.


..urma sa plece.

- Hai, vii cu mine?
- Afara?
- Da. E soare, e frumos..
- A, e soare.. Pai, asteapta-ma putin.

Isi aruncase esarfa rosie la gat, rochita neagra si sandalutele rosii, pe care le primise de la el.

- Ce frumoasa esti! :)
- Multumesc. :)

afara era un soare caldut, iar vantul adia usor.. bancile din parc erau pline de tineri indragostiti, iar frunzele de toamna te copleseau..

- Iuu ba, uite ce fain e!
- Da.. Toamna mereu e frumoasa. Sau faina, cum spui tu.

Niste chicoteli se auzeau discret, din partea ei.

- Ma faci sa rad. :))
- Razi, scumpo, ca ador cum razi. :)

Se asezara pe o bancuta mai retrasa, in mijlocul oceanului de frunze, departe de aglomeratie. Acolo, cei doi, usor se pierdeau unul in privirile celuilalt.. Se tineau de mana, iar el ii mangaia degetele fine.
Linistea isi facu simtita prezenta. Nu mai scotea nimeni niciun sunet, doar fosnetul frunzelor care cadeau, le distragea atentia.

" ce dragut. Incepe sa fie asa dragut cu el, totul.. "

- Stii? Mi-e dor de vara.
- Da, si mie..
- Vara care tocmai a trecut am fost la mare. Si am vazut rasaritul.. M-am trezit cu noaptea in cap, pentru el. :))

" nu stiu ce sa zic.. ma simt aiurea.. ok.. ce fac? "

[...] Si degetele de la picioare imi erau pline cu nisip! Si parul parea imposibil de pieptanat, de la vantul ce era..
Se simtea briza marii, asa...

Incepu sa gesticuleze, si sa isi ridice privirea spre nori. El o privea atent, ca sa ii observe fiecare miscare..

" E asa de frumoasa.. si e a mea! "

Un comentariu: