vineri, iulie 30

cu timpul le invatam pe toate.

asa parca toate amintirile au ajuns ca si scrumul de tigara.. am acum in minte fumul de tigara pe care eu il detest si totusi il ador.la fel imi trecuse prin cap ploaia aia marunta si obositoare pe care nu o iubeste nimeni,dar pe care in unele momente si-o doresc atatia..
totul s-a stins asa intr-o clipa! si nu imi vine sa cred. s-a facut mult prea liniste dintr-o data si parca am mai mult timp sa respir. parca de abia acum incepe cea mai importanta calatorie prin viata..parca de abia acum dupa ce am gresit atatea,incep sa invat cate ceva.incep sa imi dau seama ca timpul ajuta.si doar el ma va ajuta mereu.
azi am citit ca nu e bine sa te gandesti la viitor,si tre' sa traiesti prezentul.mi-e asa greu sa traiesc prezentul,pentru ca vreau sa ma vad o data in viitor.cel apropiat. maine, de exemplu.cand o sa ma trezesc cu o pofta de viata pe care nu am mai simtit-o de ceva timp.simt ca am nevoie de o schimbare radicala in viata mea..sau poate trebuie sa ma intorc la my old ways.vremurile alea in care uitam de mine,eram pierduta printre rasete si uitam ca in 5 minute rasare soarele.vremurile alea in care nu imi pasa de absolut nimic.
in fine.azi am invatat ca nimeni nu va avea sau are grija de mine, ci doar eu tre sa am grija.azi am aflat ca nu le pasa daca ma simt bine sau rau.am aflat ca nici mie nu-mi pasa de cum se simt ei!
astazi renunt la toate lucrurile care m-au facut odata sa plang.
cum sa iti explic..ma simt asa, la inceputul primaverii.dupa o iarna mult prea incarcata cu prostii si dificultati,vad si eu primul pom inflorit.si stiu ca e de abia primul,si acum urmeaza partea frumoasa a tuturor lucrurilor.
nu mai vreau amintiri,nu mai am nevoie de nimic,decat de mine.suntem eu si eu.si impreuna vom trece peste tot.
si toate.